Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina “per fumus” și înseamnă “prin fum”.Conotatia actuala a cuvantului” parfum” o datoram francezilor ,care au definit prin acest termen mirosurile placute din aer, obtinute prin arderea tamaii.
Descoperirile arheologice atesta faptul ca exista suficiente dovezi care sa demonstreze că parfumul era creat, utilizat si comercializat încă de pe vremea sumerienilor.
Mesopotamia
Primul tip de parfum aparut in lume a fost tamaia. Aceasta dateaza de acum 4000 de ani si a fost descoperita de catre mesopotamieni. Inca din aceasta perioada, parfumurile, uleiurile, esentele erau folosite ca un simbol al nobletii, dar si din pura placere.
Sumerienii au lasat numar impresionant de retete pentru obtinerea uleiurilor si parfumurilor, dar si insemnari care relatau rolul jucat de acestea in ceremonialuri religioase, de venerare a zeilor, iar amestecurile de rasina, ulei si lemn parfumat erau folosite la imbalsamarea mortilor, dar si in viata de zi cu zi.
Parfumurile ajunsesera sa fie folosite zilnic, devenind pentru civilizatiile rivale un simbol al dezvoltarii si evolutiei Mesopotamiei.Inca de atunci existau adevarati maestri, care isi vindeau creatiile placut mirositoare.
Egipt
Ulterior, arta parfumurilor avea sa fie transmisa si Egiptului, primele marturii istorice datand din jurul anului 100 I.Hr.
Esentele si parfumurile erau folosite si aici preponderent in ritualurile religioase si in ceremoniile funerare;la prepararea mormantului esentele aveau un rol extrem de important deoarece urcarea sufletului la cer era asociata cu o unda de parfum care sa urmeze spiritul.Asa se face ca unele parfumuri si uleiuri folosite la inmormantari erau extrem de puternice. De exemplu,la 3300 de anide la moartea lui Tutankhamon, la deschiderea mormantului sau, inca se mai putea simti o urma de parfum.
Printre aromele folosite de egipteni amintim smirna si uleiul de scortisoara.Se spune ca egiptenii purtau cu ei un parfum de la nastere si pana la moarte.
Israel
Asa cum se poate vedea chiar si din paginile Vechiului Testament, in Israel parfumurile si uleiurile au fost importate din Egipt si in scurt timp devenisera deja o marfa foarte populara si cautata,dar si bine platita.
Se pare ca israelitii, desi erau pastori si cultivatori, au deprins secretele fabricarii parfumurilor de la preotii egipteni.
Tamaia este probabil cea mai cunoscuta esenta la care s-a facut referire, in numeroase randuri, in Biblie. Arderea tamaii era un privilegiu al preotilor,acesta fiind exercitat din cele mai vechi civilizatii.
Nici in Noul Testament nu lipsesc referintele la parfumuri. Sa ne amintim scena in care cei trei Magi de la Rasarit au venit la pruncul Iisus cu daruri minunate: aur, varietati de tamaie si smirna sau cea in care trupul lui Iisus este uns, potrivit ritualurilor de ingropaciune ale vremii.
Grecia
Un rol major in istoria parfumurilor a fost jucat de Grecia, unde idealurile frumusetii, armoniei, proportiei si echilibrului aveau un rol fundamental nu doar in arta, ci si in viata de zi cu zi. Grecii, de altfel, sunt considerati primii care au obtinut primul parfum lichid, desi el era complet diferit de parfumurile pe care noi le cunoastem astazi.
Potrivit lui Homer, chiar zeii Olimpului i-au invatat pe oameni secretele fabricarii si folosirii parfumurilor, iar in numeroase scene ale mitologiei grecesti parfumurile, aromele, esentele sunt prezente sau create de zeite, nimfe si alte personaje.
Una dintre legende spune ca trandafirul era doar o floare alba si fara parfum.Intr-o zi,Afrodita s-a intepat intr-un spin de trandafir iar sangele care a picurat peste floare i-a dat acesteia culoarea rosie pe care a pastrat-o pana in zilele noastre. Eros, fascinat de frumusetea noii flori, a sarutat-o, dandu-i acesteia parfumul inconfundabil.
In scurt timp au aparut si primii maestrii eleni, care erau foarte cunoscuti si apreciati, mai ales ca inventasera noi retete de parfumuri, folosind o varietate de miresme ,de uleiuri volatile preparate din uleiuri vegetale (uleiul de masline si de migdala), uleiuri volatile cu aroma de crini, trandafiri si anason.
Roma
Din Grecia, intr-o fireasca evolutie, parfumurile au ajuns si la Roma, in perioada Republicii. Se spune ca primii barbieri si parfumieri care au ajuns la Roma proveneau dintr-o colonie elena, din sudul Italiei.
Romanii au dat nastere unuia dintre marile imperii ale lumii, care domina jumatate din lumea cunoscuta. Insasi Roma era un oras bogat si prosper, un simbol absolut al civilizatiei si puterii, dar si un oras in care luxul, eleganta si frumusetea erau la mare pret, si din care parfumurile nu puteau lipsi.
Daca in trecut parfumurile si celelalte produse cosmetice erau rezervate doar nobililor, ulterior pretul acestora a scazut atat de mult incat au devenit accesibile practic tuturor. In scurt timp parfumurile au inceput sa fie folosite nu doar pentru uz personal, ci si in cadrul ceremoniilor religioase, pentru a improspata aerul in palate, teatre, au fost adaugate chiar si in vinuri si au fost folosite chiar si pentru parfumarea animalelor. Treptat consumul a crescut atat de mult incat parfumierii abia mai faceau fata cererii.
Islam
Imperiul Bizantin ,marele continuator al gloriei Romei, a preluat intre altele de la marele imperiu si moda parfumurilor. Insa,in loc sa foloseasca pur si simplu miresmele si aromele, Islamul a transformat aceasta moda intr-o arta impresionanta si ulterior intr-o industrie, care depasea tot ce se mai facuse pana atunci.
Avand acces mai usor si mai ieftin la materiile prime necesare, inclusiv florile si mirodeniile rare, precum si o forta de munca specializata, cu numerosi parfumieri care au invatat repede tainele acestei arte, lumea islamica s-a dovedit un producator redutabil. In scurt timp, lumea nu mai vorbea de aromele si miresmele create in imperiul roman, ci de mirodeniile si diversele plante care faceau din tinuturile arabe un taram al parfumurilor.
Incepand din secolul VII arta parfumurilor capatase pentru mahomedani si o puternica incarcatura religioasa, iar un drept-credincios nu isi putea imagina viata fara parfumuri. Chiar si in Coran paradisul promis celor credinciosi era o gradina parfumata, cu rauri, arbori si gradini de vis, scaldate in miresme.
Parfumierii arabi au stiut cum sa puna in valoare experienta inaintasilor si au creat numeroase retete ce au rezistat timp de secole, precum si noi tehnici de extragere a pretioaselor arome. Se pare ca au fost si primii care au combinat parfumurile vechi si noi cu alcool, sunt cei care au creat apa de trandafiri si parfumul de mosc, oferind lumii intregi o noua era in istoria parfumului.
Franta
Devenind noul taram al parfumului, Franta a avut la inceput doar mici laboratoare ale parfumierilor, la Paris si in alte locuri, unde maestrii acestei arte aveau deja o lista de clienti, fiecare cu preferintele sale.
In clasa nobilimii si a regalitatii, uzul parfumului era de la sine inteles,fiecare nobil sau negustor dorea un alt tip de parfum, iar parfumierii ajungeau sa aiba adevarate cataloage ale preferintelor.Chiar si in aceste conditii,parfumurile folosite din abundenta nu reuseau decat sa mascheze superficial cronica lipsa de igitiena a nobililor, intr-o vreme in care se credea ca baile dese aduc ciuma si alte boli.
Treptat, moda folosirii parfumului s-a extins, iar regii Frantei, in special Ludovic XIV si Ludovic XV se numara si astazi printre cei mai “avizi” consumatori de parfumuri,regele Ludovic al XV-lea cerand in fiecare zi cate o mireasma diferita pentru apartamentul sau .
Odata cu urcarea pe tron a lui Napoleon, un indragostit patimas de arome si esente, a inceput si un nou capitol in istoria parfumierilor francezi. In scurt timp acestia aveau sa evolueze de la statutul de mici manufacturieri la adevarati industriasi, punand bazele unei impresionante industrii. Se spune ca Napoleon folosea cate 60 de sticle de dublu extract de iasomie in fiecare luna, iar Josefina avea o pasiune pentru mirosul de mosc.
Intr-atat de departe a ajuns ea cu afinitatea pentru acest miros, incat se spune ca la 60 de ani dupa moartea acesteia, in budoarul sau, mirosul de mosc inca era sesizabil.
La sfarsitul secolului, parfumurile se axau pe aroma unei singure flori. Trandafirul, violeta, liliacul si crinul erau unele dintre cele mai cerute flori.
Datorita comertului tot mai prosper cu flori de iasomie, trandafiri si portocal, orasul Grasse din Provence a devenit cel mai important producator de materii prime pentru industria parfumurilor si si-a pastrat acest statut pana in anul 1724, moment din care Parisul a devenit centrul mondial al parfumurilor, mentinandu-si aceasta distinctie pana in ziua de azi.
Ultima etapă revoluționară din istoria parfumului este plasată la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea industrială ale cărei consecințe sunt considerabile: fabricarea produselor de serie, înființarea marilor magazine, dar mai ales apariția primelor produse de sinteză, determinată de dezvoltarea chimiei organice.
Aimé Guerlain, fiul întemeietorului dinastiei Guerlain, concepe în 1889 primul parfum care alătura elemente naturale și elemente de sinteză – vanilină și cumarină – acesta fiind practic momentul care marchează nașterea parfumeriei moderne.
In 1921,Gabrielle Chanel lanseaza o marca proprie de parfum de a carui creatie se face responsabil Ernest Beaux. Parfumul va primi numele de Chanel No. 5, fiind al cincilea dintr-o linie de parfumuri prezentata de Beaux. Chanel No. 5 a fost primul parfum 100% sintetic aparut.
Anii ’30 au marcat in istoria parfumului aparitia unei game de parfumuri pentru piele, iar notele florale au devenit si ele populare, odata cu aparitia Worth’s Je Reviens (1932), Caron’s Fleurs(1933),Jean Patou’s Joy (1935).
De-a lungul timpului, o noua tendinta s-a impus in industrie, legand designul vestimentar de parfumuri. Astfel, odata cu atingerea apogeului de catre parfumeria franceza in 1950, designeri precum Christian Dior, Jacques Fath, Nina Ricci si-au creat o linie proprie de parfumuri.